
Autor: Nina George
Titlu original: Das Lavendelzimmer
Recenzie:
Jean Perdu este un librar pe un vas ancorat pe Sena. Specialitatea lui este să ofere clienţilor cărţi pe post de medicamente, în funcţie de suferinţa fiecăruia, motiv pentru care şi-a numit librăria „Farmacia literară”. Dintre sfaturile lui Jean pentru clientele sale:
„Cu tot respectul, ceea ce citiţi este de departe mai important pe termen lung decât ce bărbat luaţi în căsătorie.”
„Cărţile vă apară de prostie. De false speranţe. De bărbaţii falşi. Ele vă dezbracă cu dragoste, cu putere, cu ştiinţă. Este viaţa din interior.”
Însă aşa cum îi sugerează numele – perdu = pierdut (lb. franceză) –, Jean este şi el un suflet rănit, care şi-a pierdut singura iubire în urmă cu douăzeci şi unu de ani.
„Noi păstrăm cu toţii timpul. Păstrăm ediţiile vechi ale acelor oameni care ne-au părăsit. Şi noi suntem, de asemenea, aceste ediţii învechite, din pielea noastră, sub stratul de riduri, şi experienţă, şi râsete. Exact acolo suntem noi, cei de odinioară: copilul, iubitul, fiica de odinioară.”
După ce Manon l-a părăsit, Jean a fost incapabil să se mai apropie de o altă femeie. Cel puţin până când, în clădirea sa, se mută Catherine, o femeie divorţată care, la fel ca el, dusese mult timp lipsă de iubire. Însă Catherine descoperă într-un sertar vechi o scrisoare de la Manon, de dinainte de a-l părăsi pe Jean, în care explică motivul pentru care a trebuit să plece. Pentru prima dată în viaţa sa, Jean trebuie să facă pace cu trecutul său şi să se regăsească pe sine şi, pentru asta, porneşte într-o călătorie cu vasul său pe Sena.
„Lectura: o călătorie fără sfârşit. O călătorie eternă, în care devii mai temperat, mai iubitor şi mai prietenos cu oamenii.”
„Obişnuinţa este o zeiţă periculoasă, vanitoasă. Nu permite nimic ce îi poate întrerupe domnia. Ucide dorul de orice altceva. Dorul de călătorii, de o altă muncă, de o nouă iubire. Te descurajează să trăieşti cum vrei. Pentru că din obişnuinţă nu ne mai gândim, dacă încă ne mai place ce facem.”
„Nu fusese nevoit să călătorească niciodată şi îi ajunseseră conversaţiile cu cărţile… Până când ajunsese să le aprecieze mai mult decât pe oameni.”
Jean e însoţit în călătoria sa de tânărul scriitor Max Jordan, care, la rândul său, are de făcut nişte descoperiri personale pentru a ieşi din blocajul literar în care se află, iar pe drum li se alătură charismaticul Salvatore Cuneo, un alt îndrăgostit care îşi caută iubirea demult pierdută.
„Dragostea are nevoie de atât de mult curaj şi de atât de puţine aşteptări.”
„Cărţile pot face multe, dar nu chiar totul. Lucrurile cele mai importante trebuie trăite. Nu citite.”
Deşi această carte pare o lectură uşoară, este totuşi una plină de lecţii de viaţă. Mi-a plăcut mult viziunea lui Jean asupra cărţilor şi a ce reprezintă ele – cărţile sunt „libertatea cu aripi de hârtie” –, dar şi faptul că s-a întâlnit cu diverşi scriitori care i-au împărtăşit din înţelepciunea lor. Max, deşi e caracterizat de tinereţea lui şi, prin urmare, de lipsa de experienţă de viaţă, are parte de propriile realizări.
„[…] un roman este ca o grădină, în care cititorul are nevoie de timp ca să înflorească”.
Ingredientele care fac din această carte o lectură reuşită sunt personajele bine conturate, peisajele descrise pe parcursul călătoriei pe râu, un strop de mister şi, bineînţeles, multitudinea de cărţi folosite ca inspiraţie. La final condimentăm cu dragoste şi speranţă, după gust, şi gata: o reţetă de succes!
Nota mea pe Goodreads:
![]()
![]()
![]()
![]()
Dacă v-a plăcut recenzia mea, puteţi achiziţiona cartea de pe site-ul editurii Litera sau din magazinele online Cartepedia, Cărtureşti & Libris.
Despre autor:
Nina George este o scriitoare germană, născută pe 20 august 1973 în Bielefeld. Până acum a scris 26 de cărţi sub diferite pseudonime, precum Nina Kramer, Anne West şi Jean Bagnol, ultimul fiind numele sub care se semnează în colaborările cu soţul ei, scriitorul Jo Kramer. Cu toate acestea, „Mica librărie de pe Sena” (2013) este primul său bestseller. Dintre romanele sale, doar „Cântec sub clar de lună” („The Little Breton Bistro”, 2017) a fost tradus la noi, deocamdată, şi din descriere pare să aibă multe asemănări cu Mica librărie, având în centru tot o călătorie ce porneşte de pe malurile Senei. Se vede că autoarea iubeşte Franţa, ţara în care locuieşte în prezent alături de soţul ei.
Dacă doriţi să achiziţionaţi cărţile Ninei George, vă recomand următoarele edituri şi magazine online: Cartepedia, Cărtureşti, Libris & Litera.
Lasă un comentariu