Cărţile Cristinei

Autor: Kazuo Ishiguro

Titlu original: The Remains of the Day

Recenzie:

În anul 1956, Stevens e încă majordom la Darlington Hall, în Anglia, dar are un nou angajator, americanul Farraday, care achiziţionase domeniul după moartea fostului proprietar, lordul Darlington. Farraday aduce un suflu nou, care îl scoate din zona de confort pe Stevens. Majordomul are acum o echipă restrânsă de ajutoare, departe de multitudinea de angajaţi de pe vremuri, şi admite că nici calitatea serviciului său nu mai e ce a fost, amintindu-şi cu nostalgie de perfecţiunea cu care erau făcute lucrurile în trecut. Astfel, când Farraday îi sugerează să îi ia Fordul şi să facă o excursie, Stevens se gândeşte că ar putea profita de ocazie pentru a o vizita pe fosta intendentă de la Darlington Hall şi a o convinge să revină.

Domnişoara Kenton plecase de pe moşie în urmă cu aproximativ douăzeci de ani pentru a se căsători. Deşi acum e doamna Benn, Stevens se referă adesea la ea cu numele de domnişoară, un alt semn de nostalgie pentru vremurile trecute.

În drumul său spre Little Compton, Cornwall, acolo unde se află domnişoara Kenton, Stevens rememorează diverse momente din timpul serviciului său în slujba lordului Darlington, care se situase adesea de partea greşită a istoriei, fiind un susţinător al naziştilor în perioada interbelică. Cu toate acestea, în ochii loialului Stevens, Darlington nu a greşit niciodată, ci a fost o victimă a conjuncturilor. La fel, o victimă a conjuncturii e şi Stevens, pe care rolul său de majordom, ce se confundă cu propria identitate, îl împiedică să îşi formeze o viaţă de familie, chiar dacă nu e ceva ce el ar recunoaşte.

„Şi daţi-mi voie să afirm acum că “demnitatea“ se referă în principal la capacitatea majordomului de a nu-şi abandona identitatea profesională. […] Majordomii mari sunt mari în virtutea capacităţii lor de asumare a profesiei până la identificare: ei nu se lasă clătinaţi de nici un fel de întâmplări exterioare, oricât de surprinzătoare, alarmante sau supărătoare ar fi ele. Îşi poartă profesionalismul aşa cum un gentleman bine crescut îşi poartă costumul.”

Încă de la începutul romanului şi al dezvăluirii corespondenţei dintre Stevens şi domnişoara Kenton, deducem existenţa sentimentelor dintre cei doi. Dar vor fi aceste sentimente suficiente pentru a o readuce pe domnişoara Kenton înapoi la Darlington Hall? Şi, mai mult decât atât, vor fi cei doi suficient de puternici să îşi mărturisească făţiş ceea ce au simţit în ultimii treizeci de ani?

„Rămăşiţele zilei” este un roman de introspecţie. Narat la persoana întâi de Stevens, oferă un portret al perioadei interbelice, aşa cum e văzut de omul simplu, fără putere de decizie. Deşi nu are o acţiune antrenantă care să te facă să dai paginile cu rapiditate, iar monologul lui Stevens poate fi pe alocuri plictisitor, trebuie să recunosc imensul talent al autorului de a analiza caracterul uman.

După o lectură deosebită, chiar clasică aş putea zice, merge vizionarea unui film extrem de bine realizat, cu o distribuţie de excepţie. Aşa că, sper să vă delectaţi atât cu lectura cărţii, cât şi cu filmul omonim din 1993, care îi are în rolurile principale pe Anthony Hopkins şi Emma Thompson, iar în rolurile secundare pe Christopher Reeve, James Fox şi Hugh Grant.

Nota mea pe Goodreads:

Dacă v-a plăcut recenzia mea, puteţi achiziţiona cartea din magazinele online Bookzone, Cartepedia, Cărtureşti & Libris.

Despre autor:

Kazuo Ishiguro s-a născut la data de 8 noiembrie 1954, în Nagasaki, Japonia, dar s-a mutat cu familia în Marea Britanie la vârsta de cinci ani, iar din anul 1983 are şi cetăţenie britanică. Teza sa de masterat de la University of East Anglia i-a devenit şi primul roman publicat, „Amintirea palidă a munţilor” („A Pale View of Hills”, 1982). I-au urmat „Un artist al lumii trecătoare” („An Artist of the Floating World”, 1986), „Rămăşiţele zilei” (1989) – câştigător al Booker Prize – , „Nemângâiaţii” („The Unconsoled”, 1995), „Pe când eram orfani” („When We Were Orphans”, 2000), „Să nu mă părăseşti” („Never Let Me Go”, 2005), „Nocturne. Cinci poveşti despre muzică şi amurg” („Nocturnes: Five Stories of Music and Nightfall”, 2009), „Uriaşul îngropat” („The Buried Giant”, 2015), „Klara şi Soarele” („Klara and the Sun”, 2021). Pe lângă acestea, a mai scris scenarii şi versuri muzicale, iar „Rămăşiţele zilei” şi „Să nu mă părăseşti” au fost adaptate în producţii cinematografice de succes. Pe lângă alte premii obţinute de-a lungul carierei sale, Ishiguro a primit Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2017. În prezent trăieşte în Londra împreună cu soţia sa, Lorna MacDougall. Fiica lor, Naomi Ishiguro, e şi ea scriitoare.  

Dacă doriţi să achiziţionaţi cărţile lui Kazuo Ishiguro, vă recomand următoarele magazine online: Bookzone, Cartepedia, Cărtureşti & Libris.