Cărţile Cristinei

Autor: Donna Tartt

Titlu original: The Secret History

Recenzie:

„Istoria secretă” a fost publicată iniţial în urmă cu treizeci de ani, însă eu am auzit abia recent despre această carte şi, din câte îmi amintesc, am citit doar review-uri pozitive despre ea. Din păcate, nu pot spune că m-a dat pe spate, dar nici nu este o lectură de ignorat.

Premisa cărţii e excelentă: moartea unui student dintr-un grup exclusivist, aflat sub îndrumarea profesorului de limbi clasice, Julian Morrow. Naratorul întregii istorii e Richard Papen, un tânăr pe care eu l-am simţit de o morală îndoielnică şi care porneşte ca un intrus în grupul lui Julian şi ajunge, de ce nu, să îi ia locul lui Bunny.

În prima parte a sa, romanul creează contextul crimei şi aflăm despre o altă ucidere, ritualică sau pur întâmplătoare, care e motorul întregii acţiuni. Facem cunoştinţă şi cu personajele, grupul de şase studenţi aleşi parcă mai mult datorită faptului că provin din familii înstărite decât datorită capacităţilor intelectuale, excepţie făcând Henry, care e atât inteligent cât şi foarte bogat, şi Richard, care e mediocru în ambele domenii (îmi pare rău, dar chiar nu am putut empatiza deloc cu acest personaj). Din grup mai fac parte gemenii Charles şi Camilla, care emană farmec şi charismă, Francis, care denotă stil şi eleganţă, şi Bunny, elevul repetent care se ţine mereu de glume şi profită de oameni şi situaţii. Julian e şi el un personaj interesant, de o influenţă cel puţin exagerată asupra studenţilor săi, care îl venerează. Cu toate acestea, implicarea lui efectivă în acţiune pare a fi nulă, excepţie făcând lecţiile în care elogiază ritualul dionisiac la greci şi bacanalele la romani.

În a doua parte a cărţii, ne regăsim în mijlocul unei investigaţii criminale, care îşi lasă amprenta asupra făptaşilor mai mult decât crima în sine. Aflăm şi despre relaţiile din interiorul grupului de studenţi, fie că sunt neaşteptate, incestuoase sau homosexuale, indicii existând pe tot parcursul romanului, însă nefiind explorate pe deplin. Cred că mi-aş fi dorit un ritm mai alert al acţiunii. A fost foarte multă psihologie, ceea ce nu mă deranjează de obicei într-o carte, dar parcă nu a fost aplicată suficient, ţinând cont de numărul mare de pagini. Cât despre personaje, nu am rezonat cu niciunul dintre ele. Însă istoria are o finalitate şi vă recomand să o descoperiţi, dar vă avertizez că în multe puncte ea rămâne totuşi „secretă”.

Nota mea pe Goodreads:

Dacă v-a plăcut recenzia mea, puteţi achiziţiona cartea de pe site-ul editurii Litera sau din magazinele online Bookzone, Cartepedia, Cărtureşti & Libris.

Despre autor:

Donna Louise Tartt e o autoare americană, considerată un geniu literar de către mentorii săi din timpul facultăţii. Romanul său de debut, „Istoria secretă”, publicat în 1992, este o carte foarte apreciată, însă nepremiată. Următoarele sale romane, însă, „Micul prieten” („The Little Friend”, 2002) şi „Sticletele” („The Goldfinch”, 2013) au primit Premiul WH Smith şi, respectiv, cu Premiul Pulitzer pentru Ficţiune. „Sticletele” a fost adaptat pentru cinematografie în anul 2019, însă e considerat un eşec.

Dacă doriţi să achiziţionaţi cărţile Donnei Tartt, vă recomand următoarele magazine online: Cartepedia, Cărtureşti & Libris.