Cărţile Cristinei

Autor: Umberto Eco

Titlu original: Il Nome Della Rosa

Recenzie:

Demult mi-am dorit să citesc „Numele trandafirului” și nu, nu am văzut filmul (urmează!), dar am auzit multe lucruri bune despre carte. Și pe mine, una, nu m-a dezamăgit!

Ador să citesc thrillere și cartea aceasta este un thriller medieval, cu siguranță diferită de orice am mai citit până acum. Avem o abație benedictină din nordul Italiei, în anul 1327, în care călugării încep să moară în mod misterios, și un „detectiv” englez, călugărul franciscan William din Baskerville, fost inchizitor, cunoscut în Italia sub numele de Guglielmo. Acest Sherlock Holmes de secol XIV ajunge la abație însoțit de un asistent, novicele benedictin Adso din Melk, cel care și spune povestea atunci când ajunge la bătrânețe. Guglielmo are ca rol inițial medierea unei întâlniri între franciscani și catolici, într-un context istoric în care Ludovic IV al Bavariei se află în conflict cu papa Ioan al XXII-lea, iar „sărăcia lui Cristos”, un concept susținut de franciscanii minoriți în 1322 la Perugia, e folosită ca pretext de nenumărate ordine religioase extremiste, precum dolcinienii, și refuzată vehement de către papă, care nu își dorește o Biserică săracă. Însă, până la sosirea celor două legații, Guglielmo trebuie să își folosească inteligența ca să rezolve crimele.

„Numele trandafirului” are un număr foarte generos de pagini, ținând cont că acțiunea din cadrul abației se desfășoară pe parcursul unei săptămâni, iar fiecare zi este împărțită în funcție de activitățile cheie din viața călugărilor: matutini, laudi, prima, tertia, sexta, nona, vesper și completa. Pe parcursul cărții, ne sunt oferite nenumărate lecții de istorie și de religie, intrând în contact cu călugări care chiar au existat, precum Ubertino din Casale și Michele din Cesena. Simbolismul este și el puternic, un exemplu fiind descrierea bibliotecii ca labirint.

Umberto Eco a și mărturisit în alte scrieri că, pentru acest prim roman, s-a protejat cât a putut de mult și i-a dat întâi voce lui Adso, al cărui manuscris e găsit de un anume abate Vallet, și abia apoi e făcut cunoscut lumii de către narator, astfel încât vocea autorului să treacă prin mai multe filtre, ajungând de nerecunoscut.

A fost un lucru care mi-a îngreunat foarte mult lectura: traducerea. Cartea e plină de citate în latină, având și câteva în franceză și germană, plus un limbaj amestecat folosit de personajul Salvatore. Nici măcar un citat nu a fost tradus cu note în subsol sau la finalul cărții. Noroc cu Google translate, deși traducerile clar nu sunt perfecte, dar măcar m-au ajutat să înțeleg ce voia să zică autorul. Și nu, nu se înțelegeau din context, decât poate o mică parte din toate citatele. Eu am ediția din imagine, sper că alte ediții au făcut o treabă mai bună la capitolul traducere.

Mi-a plăcut foarte mult acest citat de pe la începutul cărții, care spune așa: „In omnibus requiem quaesivi, et nusquam inveni nisi in angulo cum libro.”. Traducere cu Google: „În toate am căutat odihnă și nu am găsit nicăieri decât într-un colț cu o carte.”

Romanul se încheie cu citatul latinesc: „Stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus.”, care face referire la efemeritatea lucrurilor și a fost inspirația pentru numele cărții.

Nota mea pe Goodreads:

Dacă v-a plăcut recenzia mea, puteţi achiziţiona cartea din magazinele online Cartepedia, Cărtureşti, Librex & Libris.

Despre autor:

Umberto Eco a fost un scriitor, istoric, filozof italian şi a trăit între 5 ianuarie 1932 – 19 februarie 2016. Ca istoric, a fost pasionat de perioada medievală, cunoştiinţele sale folosindu-i la scrierea primului său roman, „Numele trandafirului”, în anul 1980. Sunt foarte multe cărţi traduse în limba română din opera scriitorului, atât ficţiune, cât şi non-ficţiune. Trec aici o parte din ele, cele pe care le-am găsit disponibile spre a fi cumpărate.

Ficţiune: „Pendulul lui Foucault” („Il pendolo di Foucault”), „Insula din ziua de ieri” („L’isola del giorno prima”), „Baudolino”, „Misterioasa flacără a reginei Loana” („La misteriosa fiamma della regina Loana”), „Cimitirul din Praga” („Il cimitero di Praga”), „Numărul zero” („Numero zero”)

Non-ficţiune: „Cum se face o teză de licenţă” („Come si fa una tesi di laurea”), „Limitele interpretării” („I limiti dell’interpretazione”), „Kant şi ornitorincul” („Kant e l’ornitorinco”), „Istoria frumuseţii” („Storia della bellezza”), „Cum ne construim duşmanul” („Costruire il nemico e altri scritti occasionali”), „Confesiunile unui tânăr romancier” („Confesiones de un joven novelista”), , „Scrieri despre gândirea medievală” („Scritti sul pensiero medievale”)”Istoria tărâmurilor şi locurilor legendare” („Storia delle terre e dei luoghi leggendari”), „Cronicile unei societăţi lichide” („Pape Satàn Aleppe: Cronache di una società liquida”), „Pe umerii giganţilor” („Sulle spalle dei giganti”), „Despre televiziune” („Sulla televisione”).

Mi s-a părut interesant să citesc despre autor că, spre sfârşitul vieţii, a ajuns să creadă că numele său de familie e un acronim al expresiei latine „ex caelis oblatus”, care înseamnă „un cadou din cer” (sursă: Wikipedia). Şi cred că viaţa lui, la fel ca a multor oameni valoroşi, e într-adevăr un cadou pentru umanitate.

Dacă doriţi să achiziţionaţi cărţile lui Umberto Eco, vă recomand următoarele magazine online: Bookzone, Cartepedia, Cărtureşti & Libris.