Cărţile Cristinei

Autor: Georgina Howell

SPOILER ALERT! Dacă nu aţi citit cartea şi vreţi să o achiziţionaţi, o puteţi face din magazinul online Cărtureşti.

Rezumat:

Gertrude Margaret Lowthian Bell se naşte în 14 iulie 1868, în comitatul Durham, Anglia. Părinţii ei sunt Hugh şi Maria „Mary” Bell, iar bunicii paterni sunt Margaret şi Isaac Lowthian Bell, deţinători ai industriilor Bell de prelucrare a metalelor. Hugh şi familia sa locuiesc în Redcar, comitatul North Yorkshire. După naşterea lui Maurice în 1871, Mary moare. În 1876, Hugh se căsătoreşte cu Florence Eveleen Eleanore Olliffe, cu care îi are pe Hugo în 1878, pe Elsa în 1879 şi pe Molly în 1881.

Gertrude are o relaţie foarte bună cu Florence, care îi oferă o educaţie aleasă. În 1884, Gertrude merge la Queen’s College în Londra, apoi, în 1886, la colegiul de femei Lady Margaret Hall de la Universitatea Oxford, având rezultate excepţionale. După absolvire, îşi petrece vacanţa la Mary, sora lui Florence, în Bucureşti, unde soţul acesteia, Frank Lascelles, e ambasadorul britanic în România. Gertrude se împrieteneşte cu Regina Elisabeta, cu Charles Hardinge, ambasadorul britanic în Constantinopol, şi cu Valentine Ignatius Chirol, corespondent la ziarul „Times”. În 1892, Frank e ambasador în Teheran, iar Gertrude învaţă limba persană şi îi vizitează familia. Ea se îndrăgosteşte de Henry Cadogan, un tânăr secretar, însă Hugh nu îl acceptă din motive financiare. Un an mai târziu, Henry moare de pneumonie. Gertrude îşi publică amintirile din Persia şi traduce opera poetului persan Hafiz. Ea călătoreşte mult şi, în 1897, devine pasionată de căţărări în Alpii Francezi. În cinci ani de alpinism urcă pe multe vârfuri, printre care Mont Blanc, iar muntele Gertrudspitze îi primeşte numele. Pleacă în două călătorii în jurul lumii, cu Maurice în 1897 şi cu Hugo în 1902, când participă la încoronarea de la Delhi, India. În 1905, după moartea lui Lowthian, familia se mută în casa lui din Northallerton, iar Gertrude se ocupă de amenajarea grădinilor. Ea şi Florence se împotrivesc dreptului la vot al femeilor.

În 1900, Gertrude merge la prietena ei, Nina Rosen, în Ierusalim, şi descoperă limba arabă şi deşertul. Învaţă obiceiurile beduinilor şi protocolul prin care să obţină sprijinul şeicilor, apoi face cinci mari expediţii, în 1905, 1907, 1909, 1911 şi 1913, din care rezultă cinci cărţi publicate. Ultima dintre expediţii e la Hayyil, oraşul aflat în centrul conflictului dintre familiile Al-Saud şi Al-Rashid, unde e arestată la domiciliu pentru câteva săptămâni. În 1907, îl cunoaşte pe Dick Doughty-Wylie, erou de război şi consul militar în Konya, Turcia. Deşi el e căsătorit, Dick şi Gertrude se îndrăgostesc şi încep să corespondeze. Se întâlnesc rar şi nu îşi consumă relaţia. La începutul Primului Război Mondial, Gertrude îşi oferă serviciile Crucii Roşii, în Boulogne, Franţa, şi implementează un sistem eficient de înregistrare a informaţiilor despre soldaţi. Moartea lui Dick la Gallipoli, în 1915, o devastează. Datorită cunoştinţelor sale despre lumea arabă, Gertrude devine angajată a Ministerului Afacerilor Externe, cu grad de maior. Alături de T. E. Lawrence, susţine revolta arabilor împotriva Imperiului Otoman şi independenţa lor ca naţie. Călătoreşte ca diplomat în Delhi, apoi se remarcă lucrând pentru Sir Percy Cox în Basra, Irak. Când armata britanică pune stăpânire pe Bagdad, Gertrude şi Percy se mută acolo şi ajută la refacerea ţării. Arabii o numesc „Regina deşertului”. În august 1921, Faisal, urmaş al Profetului şi conducător al revoltei arabe, e încoronat rege al Irakului. El şi Gertrude, care îl susţinuse de la început, devin prieteni. Ea se îndrăgosteşte de Kinahan „Ken” Cornwallis, consilierul regelui, însă acesta nu îi răspunde la sentimente. În 1923, Gertrude inaugurează Muzeul Irakului. În vara lui 1925, îşi vizitează familia în Anglia.

În 12 iulie 1926, Gertrude moare după o supradoză de somnifere. E înmormântată cu onoruri militare în cimitirul britanic din Bagdad, iar toţi cunoscuţii îi aduc omagii. O aripă a muzeului îi primeşte numele.