
Autor: Paulo Coelho
SPOILER ALERT!
Rezumat:
Henry Drummond se naşte în Scoţia, în anul 1851. În tinereţe, porneşte într-o călătorie prin lume pentru a afla sensul vieţii.
Într-o zi răcoroasă de primăvară, spre finalul secolului al XIX-lea, oameni din mai multe oraşe din Anglia se adună în Kent pentru a asculta un predicator, dar acesta îi cere tânărului Henry, recent întors dintr-o călătorie în Africa, să ţină discursul în locul său.
Henry îl citează pe Apostolul Pavel în „Epistola întâia către Corinteni” şi vorbeşte despre iubire ca cel mai important lucru din lume, chiar mai important decât credinţa, deoarece doar având iubire un om poate respecta cele zece porunci. Atât credinţa, cât şi caritatea sunt căi prin care se manifestă iubirea.
Aşa cum lumina trecută printr-o prismă se divide în cele şapte culori ale curcubeului, la fel şi iubirea, trecută prin prisma intelectului, se divide în mai multe elemente, care formează curcubeul iubirii sau cadoul suprem al iubirii. Aceste elemente sunt virtuţi pe care le putem practica în orice moment al vieţii noastre. Cele nouă ingrediente ale iubirii sunt: răbdarea (patience), bunătatea (kindness), generozitatea (generosity), smerenia (humility), amabilitatea (courtesy), altruismul (unselfishness), calmul (good temper), bonomia (guilelessness) şi sinceritatea (sincerity).
Dezvoltarea spirituală se poate obţine doar prin practicarea iubirii. Iubirea e mai mult decât cele nouă virtuţi enumerate şi e nevoie de multă muncă pentru a o ţine în sufletele noastre.
În „Întâia epistolă a lui Ioan” scrie că oamenii iubesc deoarece au fost întâi iubiţi de Dumnezeu. Acest lucru înseamnă că iubirea din noi este o consecinţă a iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Toţi oamenii sunt manifestări ale iubirii.
Apostolul Pavel mai vorbeşte despre faptul că iubirea nu se termină, pe când profeţiile trec, limbile dispar, iar cunoştintele devin învechite. Toate lucrurile sunt efemere cu excepţia iubirii. Dumnezeu este iubire, iar iubirea este eternă pentru că Dumnezeu este etern. Iubirea este viaţă, iar viaţa nu va înceta cât timp există iubire.
Când Henry îşi termină discursul, toţi oamenii pleacă acasă în linişte, marcaţi de ce au ascultat. Ei fuseseră atinşi de Darul Suprem şi îşi vor aminti întotdeauna de acea după-masă. De fapt, aproape întotdeauna, deoarece doar iubirea este eternă.
Deşi predică adesea, Henry decide să nu se alăture Bisericii. În anul 1890, publică „The Greatest Thing in the World”, o carte cu texte despre iubire.
Lasă un răspuns