Ella

ella

Autor: Ángela Becerra

Titlu original: Ella, que todo lo tuvo

Rezumat:

Ella Bonaventura e o scriitoare în vârstă de 35 de ani din Cali, Columbia, stabilită în Italia. În timpul unei călătorii de la Arezzo la Roma, Ella adoarme la volan şi loveşte un copac. După accident ajunge în spital, unde petrece mult timp pentru a se recupera. Poliţia nu găseşte pe nimeni altcineva în maşină, dar ea susţine că soţul ei, Marco, a murit în momentul impactului, iar fiica ei, Chiara, trebuie să mai fie în viaţă.

După ieşirea din spital, Ella se cazează la hotelul “Lungarno Suites” din Veneţia şi începe un curs de restaurare de cărţi vechi. În acelaşi timp caută un jurnal din secolul al XV-lea, din care are o pagină. Ella îşi petrece serile uitându-se la cărţi în anticariatul lui Lívido. Ea nu mai reuşeşte să scrie niciun roman, dar, inspirată de legenda jurnalului, închiriază un apartament pe via Ghibellina, în care se deghizează în Doamna Înlăcrimată, având o mască cu o lacrimă de diamant, şi primeşte diverşi bărbaţi mascaţi cărora le ascultă problemele, dar pe care nu îi lasă să o atingă decât cu alte obiecte, precum pene sau foi.

Cazul Ellei apare în ziar, iar detectivul Cossimo o cheamă la Tivoli, unde îngrijitorii unei vile au găsit o fetiţă pierdută. Ella o vede pe fetiţă, însă nu e Chiara. În fiecare sâmbătă, ea merge cu maşina la locul accidentului şi caută indicii despre ce s-a întâmplat. Mauro Sabatini, unul din profesorii ei de la curs, are o proprietate în zonă şi o urmăreşte, filmând-o în ipostaze diferite. O dată, Ella umblă fără probleme şi duce lucruri într-o magazie, apoi şchiopătează şi ia de acolo un pantof sau o rochie, despre care afirmă că le-a găsit şi sunt ale Chiarei. Mauro îşi dă seama că Ella suferă de tulburare de personalitate.

Lívido fusese preot în Cortona, dar se îndrăgostise de Antonella, o femeie măritată şi cu trei copii. După o perioadă de relaţie, Lívido şi Antonella se hotărăsc să fugă împreună, dar ea se răzgândeşte în ultima clipă. Câteva luni mai târziu, odată cu moartea tatălui său, Lívido renunţă la preoţie şi revine la Florenţa, unde deschide anticariatul şi expune cărţi salvate din inundaţia provocată de fluviul Arno în 4 noiembrie 1966. Când Ella apare în anticariat, Lívido, care are 59 de ani şi e singur, devine fascinat de ea. El o urmăreşte de la depărtare pentru a vedea ce cărţi îi plac, apoi îi lasă câte o carte deschisă în birou, încercând astfel să îi transmită diverse mesaje. Între timp, Lívido, care are jurnalul, află despre Doamna Înlăcrimată şi vrea să o cunoască. El îi trimite o serie de scrisori semnate “L.”, fiecare însoţită de una din literele cuvântului “vineri”, apoi de cifra 7, astfel stabilind o întâlnire cu ea. În timp ce lasă una din scrisori la apartamentul ei, Lívido o vede pe Ella ieşind din clădire şi bănuieşte că ea e Doamna Înlăcrimată. Apoi, Ella vede în geamul anticariatului scrisul lui L. şi îşi dă seama că cel care îi scrie e Lívido. Ella şi Lívido se îndrăgostesc unul de celălalt, iar când au întâlnirea din apartament, îşi dau măştile jos.

Mauro şi Lívido se cunosc de 41 de ani, de când participaseră la salvarea cărţilor din inundaţia din 1966, făcând parte din grupul de voluntari “Angeli del Fango” (“Îngerii Noroiului”). Când se reîntâlnesc în prezent şi îşi dau seama că ambii o cunosc pe Ella, Mauro îl avertizează pe Lívido despre problemele ei mintale. Ella are coşmaruri şi, când se uită în oglindă, o vede pe Cealaltă, personalitatea ei care vrea să o omoare. Lívido o ia la el acasă, are grijă de ea şi o duce la psihiatru. Când îşi vede din întâmplare dosarul, unde scrie că a fost abuzată sexual când a fost mică şi că i-a inventat pe Marco şi pe Chiara, Ella se împuşcă în oglindă, încercând să o omoare pe Cealaltă. Ea ajunge la spital, dar e doar rănită. Într-adevăr, Ella a fost abuzată de bunicul ei când a fost mică, iar mama ei nu a crezut-o, astfel că, la maturitate, a rupt toate legăturile cu familia ei. După mutarea în Italia, şi-a inventat o altă familie, însă Marco şi Chiara au fost în realitate soţul şi fiica unei alte scriitoare şi au murit în timpul inundaţiei din 1966.

Ella rămâne cu Lívido. El îi dăruieşte jurnalul, iar ea îl restaurează. Apoi, Ella scrie “Doamna Înlăcrimată”.

Articole similare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: