Poftă de ciocolată

pofta de ciocolata

Autor: Care Santos

Titlu original: Desig de xocolata

Rezumat:

În Barcelona, Spania, în anul 1990, Sara Rovira îi cunoaşte pe Max Frey şi pe Oriol Pairot la cursul de ciocolaterie al lui Jesús Ortega. Sara are 21 de ani şi plănuieşte să continue afacerea părinţilor săi, care au o patiserie. Max are 19 ani şi e venit la masterat din Statele Unite, iar Oriol are 20 de ani şi se întreţine singur după moartea mamei sale, când tatăl său şi-a adus amanta în casa şi în patiseria lor. Max o place pe Sara, dar ea e fascinată de Oriol. În prima noapte petrecută de cei trei prin baruri, Max se îmbată, iar Sara şi Oriol îl duc acasă. Pe drum, Sara intră într-un anticariat al cărui patron nu are somn şi cumpără o ciocolatieră din porţelan alb, fără capac şi cu ciocul ciobit, cu inscripţia ”Je suis à madame Adélaïde de France”, şi în care intră fix trei ceşti de ciocolată. Sara şi Oriol au o aventură, după care el pleacă şi devine un ciocolatier celebru. După câţiva ani, Sara şi Max se căsătoresc şi au doi copii, Aina şi Pol. În diverse ocazii, Sara şi Oriol se întâlnesc pentru a-şi continua aventura. În anul 2013, după nouă ani de absenţă, Oriol revine, iar Max îl invită la cină. Sara întârzie şi se ascunde în balconul vecinei pentru a le auzi conversaţia, dar lasă ciocolatiera pe masă ca amintire. Din neatenţia lui Max, ciocolatiera cade şi se sparge. Oriol aduce vestea că s-a căsătorit cu o japoneză, Hina, şi că aşteaptă un copil, iar Max îi mărturiseşte că ştie despre relaţia lui cu Sara, dar că nu îi poartă pică. Sara îşi face apariţia şi cei trei petrec o seară frumoasă. În timpul nopţii, Max repară ciocolatiera.

În anul 1965, după moartea doamnei Antònia Sampons i Turull, anticarul ajunge să valorifice bunurile acesteia. Când cineva sparge din greşeală capacul ciocolatierei, ciocolatiera îi este oferită anticarului.

În anul 1851, Hortènsia, soţia lui Estanislau Turull, dă naştere unei fetiţe pe nume Càndida. După câteva zile, o servitoare din casă moare la naşterea fiicei ei, pe care Hortènsia o numeşte Aurora. Aurora creşte alături de Càndida, fiind camerista şi confidenta acesteia. În timpul serilor de operă de la Liceu, Estanislau, care e un inventator, încearcă să colaboreze cu vecinul său de lojă, ciocolatierul Gabriel Sampons. În acelaşi timp, soţiile pun la cale soarta copiilor lor, Càndida şi Antoni, care ajung să se căsătorească şi să aibă o fetiţă, Antònia. Antoni colaborează cu Estanislau şi construieşte un imperiu ciocolatier. În 1874, Càndida fuge cu tenorul Augusto Bulterini. Aurora revine în casa Turull, luând şi ciocolatiera din care o servea în fiecare zi pe Càndida. După moartea lui Estanislau, Hortènsia o recomandă pe Aurora ca menajeră doctorului Horaci Volpi, un bărbat de 56 de ani. Aurora lucrează în casa lui Horaci timp de nouăsprezece ani, până când el o cere în căsătorie, iar ea acceptă, deşi între ei e o diferenţă de 32 de ani. În 1910, după moartea lui Antoni, Aurora îi trimite Antòniei ciocolatiera.

În anul 1834, Caterina Molins, patroana unui bordel, are 74 de ani şi e bolnavă de holeră. Ea o trimite pe Agnès, una din angajatele sale, să răscumpere ciocolatiera de la o casă de amanet. Agnès îi vinde ciocolatiera lui Gabriel Sampons care, în grabă, loveşte obiectul de tejghea şi îi ciobeşte ciocul.

În anul 1777, o legaţie franceză, formată din Victor Philibert Guillot, Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais şi ciocolatierii Labbé, Delon şi Maleshèrbes, merg la Barcelona pentru a-l vizita pe vestitul ciocolatier Fernandes. Victor, care e secretarul prinţesei Adélaïde, are misiunea să îi ofere lui Fernandes ciocolatiera ei, dar francezii sunt îmbătaţi şi jefuiţi de nişte falşi soldaţi. La magazinul de ciocolată, Victor o cunoaşte pe Marianna, soţia lui Fernandes, şi află că acesta e mort. Ciocolatierii din breaslă, în frunte cu Mimó, care e unul dintre hoţi, vor să îi confişte Mariannei maşina pentru procesarea ciocolatei. Totodată, o delegaţie de englezi sunt interesaţi de aparat. Beaumarchais, care în secret se ocupă de finanţarea războiului american de independenţă, recuperează bunurile furate. Victor, ajutat de părintele Fideu, protectorul Mariannei, aranjează plecarea legaţiei şi a Mariannei, luând cu ei aparatul. Marianna primeşte ciocolatiera Adélaïdei şi i-o dăruieşte prietenei ei, Caterina.

Adélaïde vizitează fabrica de porţelanuri de la Sèvres, deşi aceasta a fost înfiinţată de madame de Pompadour, amanta tatălui ei, Ludovic XV, regele Franţei. Acolo i se face la comandă o ciocolatieră.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: