Cărţile Cristinei

Autor: Andrew Davidson

Titlu original: The Gargoyle

SPOILER ALERT! Dacă nu aţi citit cartea şi vreţi să o achiziţionaţi, o puteţi face din magazinul online Cărtureşti.

Rezumat:

Naratorul, în vârstă de 35 de ani, are un accident de maşină când, pe fondul consumului de alcool şi droguri, pierde controlul volanului şi cade într-o râpă. El ajunge la spital cu arsuri de toate gradele şi stă în comă şapte săptămâni, timp în care visează garguie. Apoi urmează tratamentul, supravegheat de doctoriţa Nan Edwards, de psihiatrul Gregor Hnatiuk şi de terapeuta fizică Sayuri Mizumoto. El asociază durerea cu o şerpoaică pe şira spinării şi îşi promite că după externare se va sinucide.

Viaţa lui a fost una grea, mama sa murind la naştere, iar tatăl său dispărând înainte. A fost crescut de bunică până la şase ani şi apoi de unchii săi dependenţi de droguri, Debi şi Dwayne Michael Grace. La 15 ani, rămas fără rude în viaţă, a fost plasat în Casa Şansei A Doua, unde a experimentat droguri şi relaţii cu băieţi şi fete. La 18 ani a început să joace în filme pentru adulţi, iar la 23, după peste o sută de filme, şi-a deschis propria companie de producţie, care a dat faliment după accidentul său.

Într-o zi, îl vizitează Marianne Engel, o pacientă de la psihiatrie, care îi spune că se cunosc dintr-o viaţă anterioară, în care el a mai ars de două ori. El are o cicatrice în dreptul inimii, pe care nu o poate explica, dar Marianne ştie de unde provine. De-a lungul vizitelor ei, Marianne îi spune mai multe poveşti. Prima e “Povestea dragonului Gargouille”, în care, prin credinţă, preotul Romanus ucide dragonul şi îi aşează capul pe turla noii biserici. În povestea “Fierarul cel Bun”, Francesco Corsellini, care îi fusese prieten Mariannei, se sinucide după ce soţia lui, Graziana, moare de ciumă. Povestea “Femeia de pe ţărm” este despre Vicky Wennington, o fată bogată care se îndrăgosteşte de fermierul Tom, pe care îl aşteaptă toată viaţa după ce el dispare pe mare. În povestea “Ucenicul sticlarului”, Sei, fiica unui sticlar din Japonia antică, depune un jurământ al tăcerii pentru a nu îşi trăda iubitul în faţa nobilului care o vrea de soţie, fapt care duce la moartea ei. Povestea “Darul lui Sigurðr” este despre vikingul Sigurðr Sigurðrsson, care se îndrăgosteşte de prietenul său, Einarr Einarsson, cauzând un conflict între cei doi şi un incendiu din care familia lui Einarr e salvată chiar de Sigurðr.

După ce iese din spital, naratorul merge să locuiască la Marianne, care e o vestită sculptoriţă de garguie. Ea îi povesteşte că s-a născut în jurul anului 1300 şi a fost găsită în faţa mănăstirii Engelthal de sora Christina Ebner şi de părintele Friedrich Sunder. Acolo îşi descoperă talentul de a înţelege orice limbă şi începe să traducă diverse cărţi. Într-o zi, apar doi mercenari din condotta lui Herwald, Brandeis şi colegul său, ars după ce a fost lovit în piept de o săgeată în flăcări, care a nimerit însă în cartea “Infernul” de Dante Alighieri, primită de la Niccolo, un alt mercenar ucis. Friedrich îi dăruieşte Mariannei vârful săgeţii într-un medalion. Ea îl îngrijeşte pe rănit, apoi pleacă amândoi în Mainz, unde se căsătoresc şi urmează să aibă un copil. Când Brandeis reapare în viaţa lor, cei trei încearcă să scape de condotta condusă acum de Kuonrat cel Ambiţios. La Engelthal sunt alungaţi pe motiv că Marianne ar fi distrus Biblia tradusă de Gertrud, înscenare pusă la cale de sora Agletrudis. Mercenarii îi prind pe cei doi prieteni lângă casa fratelui Heinrich, pe Brandeis îl decapitează, iar celuilalt îi dau foc. Marianne trage o săgeată în inima soţului ei pentru a-l scăpa de tortură, apoi încearcă să fugă, dar cade într-un râu. Atunci i se arată cei trei Maeştri ai ei şi îi spun că va avea mii de inimi cărora să le dea viaţă, iar ultima va fi pentru iubitul ei. Marianne e salvată de un bătrân, dar pierde sarcina.

În timpul unui sevraj cauzat de morfină, el visează o călătorie în Infern, călăuzit de Francesco, fiul lui Niccolo, şi îl plăteşte pe Caron cu o monedă reală. Marianne îl sculptează şi, la final, dispare în mare. La nunta lui Sayuri şi Gregor, el e cavaler de onoare şi le oferă îngerul Morgengabe, despre care Marianne spusese că a fost sculptat de el. Pe lângă toată averea, Marianne îi lasă două exemplare din “Infernul”, în germană şi italiană, cel în italiană fiind ars pe margini şi având urma săgeţii din colier.

Naratorul devine sculptor şi îşi propune ca la final să moară de aceeaşi săgeată. “Gargui” ascunde două citate: “Toate cele din carte de iubire însumate” şi “Iubirea e tare precum moartea, Marianne”.