O mie de cocori

o mie de cocori

Autor: Yasunari Kawabata

Titlu original: Senbazuru

Recenzie:

În acest scurt roman, primul pe care îl citesc de la Yasunari Kawabata, am regăsit o parte din cultura fascinantă a Japoniei. Este o lectură de stare, introspectivă, cu mult accent pe trăirile personajelor.

Acţiunea cărţii, puţină de altfel, are loc în perioada de după al Doilea Război Mondial şi debutează cu inivitaţia la o ceremonie a ceaiului, pe care tânărul Kikuji Mitani o primeşte de la Chikako Kurimoto, o fostă amantă a tatălui său. Se dovedeşte că Chikako joacă rolul de peţitoare, vrând să i-o prezinte pe frumoasa Yukiko Inamura, însă planurile îi sunt dejucate de doamna Ōta, o altă amantă a răposatului domn Mitani. Tot la ceremonie, Kikuji o întâlneşte pe Fumiko, fiica doamnei Ōta, care intră astfel în viaţa lui. Înconjurat de aceste femei, tânărul pare că nu ştie ce sentimente ar trebui să aibă pentru fiecare şi, adesea, drumul ales e acelaşi parcurs de tatăl său mai înainte. De altfel, Kikuji şi Fumiko îşi oglindesc părinţii, însă destinele lor sunt la fel de fragile precum vasele folosite la ceremonia ceaiului.

„Dar cele două boluri din faţa lor erau ca două suflete, al tatălui lui şi al mamei ei.
Puternice şi rafinate, vechi de trei, patru sute de ani, bolurile nu trezeau nici un fel de gânduri morbide. Viaţa însă părea să le învăluie într-un fel mai degrabă senzual.”

Titlul romanului, tradus perfect, reprezintă fericirea şi norocul în cultura japoneză. Potrivit unor legende, cine creează o mie de cocori origami va avea parte fie de o dorinţă împlinită de zei, fie de bunăstare eternă. În carte, Yukiko poartă o bocceluţă cu motivul celor o mie de cocori, simbolizând astfel că ea e alegerea mai bună pentru Kikuji. Dar oare ce va alege el şi, mai ales, cu ce se va alege până la final?

Aş fi vrut ca povestea să fie dezvoltată mai mult. Mi-a plăcut, dar nu cred că aceasta e cea mai bună carte a autorului, aşa că voi mai încerca şi altele în viitor, în speranţa că vor avea o acţiune mai antrenantă.

Nota mea pe Goodreads:

⭐⭐⭐

Dacă v-a plăcut recenzia mea, puteţi achiziţiona cartea de pe site-ul editurii Humanitas sau din magazinele online Cartepedia şi Cărtureşti.

Despre autor:

Yasunari Kawabata a trăit între 11 iunie 1899 şi 16 aprilie 1972. Născut în Osaka, Japonia, a rămas orfan la vârsta de patru ani şi a fost crescut de bunici până la moartea acestora. La aproape optsprezece ani, s-a mutat la Tokyo, şi-a luat examenele de liceu, iar în anul 1920 a început să studieze engleza la universitate, ulterior reorientându-se spre literatura japoneză. Mare admirator al scriitorului premiat cu Nobel, Rabindranath Tagore, a început să scrie povestiri şi le-a publicat în revista universităţii, pe care tot el a relansat-o după o pauză de mai mulţi ani. Pierderea familiei sale la vârstă fragedă şi scurta logodnă cu Hatsuyo Itō, întreruptă de fată, dar şi trecerea prin cel de-al Doilea Război Mondial i-au influenţat stilul şi temele abordate. Romanele sale sunt scurte, ar putea fi, mai degrabă, clasificate ca povestiri. În anul 1924, a contribuit la lansarea revistei literare „Bungei Jidai” („Epoca Artistică”), iar după absolvirea universităţii, şi-a câştigat notorietatea ca scriitor odată cu lansarea cărţii „Dansatoarea din Izu” („Izu no Odoriko”, 1926). Printre romanele traduse în limba română se numără „Ţara zăpezilor” („Yukiguni”, 1947), „O mie de cocori” (1952), „Maestrul de go” („Meijin”, 1954), „Sunetul muntelui” / „Vaietul muntelui” („Yama no Oto”, 1954), „Lacul” („Mizuumi”, 1954), „Frumoasele adormite” („Nemureru Bijo”, 1961), „Vechiul oraş imperial” („Koto”, 1962), „Frumuseţe şi întristare” („Utsukushisa to Kanashimi to”, 1964), „Povestiri de ţinut în palmă” („Tanagokoro no shōsetsu”, 1972) şi „Păpădiile” („Tanpopo”, 1972), apărut postum. În anul 1968, a devenit primul japonez laureat al Premiului Nobil pentru Literatură. Moartea sa, în urma unei intoxicaţii cu gaz, e considerată de unii sinucidere, iar de alţii, inclusiv de soţia lui, Hideko, un accident.

Dacă doriţi să achiziţionaţi cărţile lui Yasunari Kawabata, vă recomand următoarele edituri şi magazine online: Bookzone, Cartepedia, Cărtureşti, Libris & Humanitas.

Articole similare

Lasă un comentariu