Cărţile Cristinei

Autor: Éric-Emmanuel Schmitt

Titlu original: Oscar et la dame rose

Seria: Le Cycle de l’invisible #3

Recenzie:

Aceasta este povestea emoţionantă a lui Oscar, un băieţel de zece ani, bolnav de leucemie, care trăieşte într-un spital de copii. Departe de părinţi, Oscar îşi face prieteni printre ceilalţi mici pacienţi, dar cea mai mare prietenie îl leagă de Tanti Roz, una dintre doamnele voluntare. Aceasta inventează poveşti despre tinereţea ei ca luptătoare profesionistă, pline de lecţii de viaţă, încurajări, dar şi mult amuzament.

În ciuda vârstei mici, Oscar are o înţelepciune aparte, iar Tanti Roz descoperă în el un partener de discuţii filozofice.

„—Tanti Roz, mi se pare că au inventat alt spital decât cel real. Se prefac că oamenii nu vin la spital decât ca să se vindece. Deşi unii vin ca să moară.
—Ai dreptate, Oscar. Şi cred că facem aceeaşi greşeală şi-n privinţa vieţii. Uităm că viaţa e fragilă, fărâmicioasă, efemeră. Ne credem toţi nemuritori.”

Iar când operaţia de transplant de măduvă eşuează şi se pierde ultima speranţă la vindecare, Tanti Roz îl sfătuieşte pe Oscar să îi scrie lui Dumnezeu.

„Dacă nu vorbeşti cu nimeni, o să devii un depozit de gânduri vechi şi împuţite.”

Scrisă sub forma unei colecţii de gânduri puse pe foaie de Oscar şi adresate lui Doamne-Doamne, această carte este o lecţie de curaj, credinţă şi putere.

„Trebuie să faci diferenţa între cele două tipuri de suferinţe, Oscar, suferinţa fizică şi suferinţa morală. Suferinţa fizică trebuie s-o suporţi. Suferinţa morală o alegi.”

„Am încercat să le explic părinţilor mei ce-i viaţa, un cadou foarte tare. La început supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit viaţa veşnică. După aceea îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm. În sfârşit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut. Şi-atunci încercăm s-o merităm.”

Deşi avem parte de o poveste extrem de tristă — cum altfel ar putea să fie ultimele zile ale unui copilaş? —, stilul de naraţiune al lui Oscar, presărat cu povestioarele pline de umor ale lui Tanti Roz, uşurează lectura. Asta până la ultima scrisoare — care îţi rupe inima.

Nota mea pe Goodreads:

Dacă v-a plăcut recenzia mea, puteţi achiziţiona cartea de pe site-ul editurii Humanitas sau din magazinele online Bookzone, Cartepedia, Cărtureşti, Librex & Libris.

Despre autor:

Éric-Emmanuel Schmitt s-a născut în 28 martie 1960, în Sainte-Foy-lès-Lyon, Franţa, într-o familie de profesori de educaţie fizică şi sport. Însă interesele sale academice s-au îndreptat spre filosofie, în care şi-a luat doctoratul în anul 1987, iar cariera sa de scriitor a debutat în anul 1991 cu piesa de teatru „Noaptea de la Valognes”, devenind rapid un nume important în branşă.

Din opera lui, amintesc romanele „Secta Egoiştilor” („La Secte des égoïstes”, 1994), „Evanghelia după Pilat” („L’Évangile selon Pilate”, 2000), „Adolf H. Două vieți” („La part de l’autre”, 2001), „Pe când eram o operă de artă” („Lorsque j’étais une oeuvre d’art”, 2002), „Viaţa mea cu Mozart” („Ma vie avec Mozart”, 2005), „Ulysse from Bagdad” (2008, netradus în română), „Femeia în faţa oglinzii” („La Femme au miroir”, 2011), „Les Perroquets de la place d’Arezzo” (2013,  netradus în română), „Elixirul dragostei” („L’Élixir d’amour”, 2014), „Otrava iubirii” („Le poison d’amour”, 2014), „Noaptea de foc” („La nuit de feu”, 2015), „Omul care vedea dincolo de chipuri” („L’Homme qui voyait à travers les visages”, 2016), „Jurnalul unei iubiri pierdute” („Journal d’un amour perdu”, 2019), „Provocarea Ierusalimului” („Le Défi de Jérusalem”, 2023); cele opt naraţiuni din „Ciclul invizibilului” („Le Cycle de l’invisible”): „Milarepa” (1997), „Domnul Ibrahim şi florile din Coran” (2001, recenzie), „Oscar şi Tanti Roz” (2002), „Copilul lui Noe” (2003, recenzie), „Le Sumo qui ne pouvait pas grossir” (2009, netradus în română), „Les Dix Enfants que madame Ming n’a jamais eus” (2012, netradus în română), „Doamna Pylinska şi secretul lui Chopin” („Madame Pylinska et le Secret de Chopin”, 2018), „Félix şi izvorul invizibil” („Félix et la source invisible”, 2019); volumele de povestiri: „Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri” („Odette Toulemonde et autres histoires”, 2006), „Visătoarea din Ostende” („La Rêveuse d’Ostende”, 2007), „Concert în memoria unui înger” („Concerto à la mémoire d’un ange, 2010), „Cei doi domni din Bruxelles” („Les Deux Messieurs de Bruxelles, 2012), „Răzbunarea iertării” („La vengeance du pardon”, 2017); seria „Străbătând secolele” („Traversée des temps”): „Paradisuri pierdute” („Paradis perdus”, 2021), „Poarta cerului” („La porte du ciel”, 2021), „Soare întunecat” („Soleil sombre”, 2022), „La lumière du bonheur” (2024, netradus încă).

Autorul are şi o serie de povestiri pentru copii, numită „Poveştile bufniţei” („Les Contes de la Chouette”): „Pisoiul care se temea de orice” („Le Chaton qui avait peur de tout”), „Insula Libertăţii” („L’Île de la Liberté”), „Elefantul care nu respecta nimic” („L’éléphant qui ne respectait rien”), „Ursul care voia sa fie fericit” („L’ours qui voulait être heureux”).

De-a lungul anilor a primit o mulţime de premii, atât pentru piesele, cât şi pentru romanele şi nuvelele sale. Din anul 2002, locuieşte în Brussels, Belgia, iar din 2008 are şi cetăţenie belgiană.

Dacă doriţi să achiziţionaţi cărţile lui Éric-Emmanuel Schmitt, vă recomand următoarele edituri şi magazine online: Bookzone, Cartepedia, Cărtureşti, Librex, Libris & Humanitas.