Cărţile Cristinei

Autor: Elif Shafak

Titlu original: The Forty Rules of Love

Recenzie:

Aceasta este prima mea întâlnire cu opera lui Elif Shafak și cu siguranță nu va fi și ultima. Îmi place foarte mult stilul ei de scriere și mi-e foarte clar că e multă documentare în spatele acestui roman.

Acțiunea se desfășoară pe două planuri. În prezentul anului 2008, protagonista e Ella Rubinstein, o casnică în vârstă de patruzeci de ani din Northampton, Massachusetts, prinsă într-o căsnicie lipsită de iubire, cu copii mari care nu mai au nevoie de ea la fiecare pas. Viața Ellei primește un impuls când se angajează la o agenție literară din Boston și ia contact cu primul manuscris pe care trebuie să îl analizeze, „Dulce blasfemie”, al autorului necunoscut Aziz Z. Zahara.

„Iubirea a cuprins-o pe Ella la fel de brusc și de neașteptat ca și când o piatră ar fi fost aruncată din senin în iazul liniștit al vieții ei.”

Al doilea plan e dat de acțiunea romanului lui Aziz, care are loc în Konya secolului XIII, în Asia Mică, și prezintă întâlnirea profetică dintre vestitul poet persan Djalal al-Din Rumi și dervișul sufit Shams din Tabrīz. Shams își caută un tovarăș căruia să îi împărtășească cele Patruzeci de Legi ale Religiei Iubirii. Câteva extrase:

„Mintea nu se sfărâmă ușor, pe când iubirea se poate lesne preface într-un morman de dărâmături. Însă comorile sunt ascunse printre ruine. O inimă frântă ascunde comori.”

„Cele mai multe necazuri de pe lume sunt pricinuite de greșeli de limbă sau simple neînțelegeri. Nu lua niciodată vorbele de bune. Când pășești pe tărâmul iubirii, așa cum știm, limba devine învechită. Ceea ce nu poate fi pus în cuvinte poate fi priceput doar prin tăcere.”

„Dacă vei călători înlăuntrul tău, vei putea colinda întreaga lume, cât e de întinsă, și dincolo de ea.”

„Așa cum lutul trebuie să treacă prin văpaie ca să ajungă mai trainic, Iubirea nu poate fi desăvârșită decât prin durere.”

„Iubirea nu poate fi lămurită. Poate fi doar trăită.
Iubirea nu poate fi lămurită, și totuși lămurește totul.”

Shams este bun, deschis, tolerant, săritor, iubitor și total nepotrivit într-o lume a intoleranței și a fățărniciei, în care este acceptabil ca un bărbat să meargă la bordel, dar o femeie de la bordel nu are voie să intre în moschee. Rumi predică învățăturile Coranului, pe când Shams încearcă să facă lumea un loc mai bun. Și, cel puțin pentru o perioadă, cei doi se completează reciproc. Însă felul de a fi al lui Shams îi deranjează pe mulți.

Ella urmărește povestea lui Shams și a lui Rumi, în timp ce începe să corespondeze cu Aziz, acest european transformat în sufit, care îi metamorfozează viața. Trebuie să recunosc că nu prea mi-a plăcut de Ella ca personaj, dar mă bucur că a avut totuși o șansă la schimbare. Iar ca să aflați deznodământul fiecărui fir narativ, trebuie neapărat să citiți cartea. Promit că va merita.

Nota mea pe Goodreads:

Dacă v-a plăcut recenzia mea, puteţi achiziţiona cartea din magazinele online Bookzone, Cartepedia, Cărtureşti & Libris.

Despre autor:

Elif Shafak este o scriitoare de origine turcă, născută însă în Franţa, la Strasbourg, pe 25 octombrie 1971, sub numele Elif Bilgin. După separarea părinţilor săi, s-a stabilit în Turcia, la Ankara, împreună cu mama sa. Numele de Şafak este prenumele mamei sale şi înseamnă „zori”. A absolvit Relaţii Internaţionale în cadrul Middle East Technical University din Ankara, apoi a obţinut un master în Studii despre Feminism şi un doctorat în Ştiinţe Politice. Şi-a făcut debutul ca scriitoare în 1994, cu povestirea „Kem Gozlere Anadolu”, dar a cunoscut succesul odată cu primul său roman publicat, „Sufiştii” („Pinhan”, 1997), premiat cu The Great Rumi Award. I-au urmat mai multe romane, printre care: „Oglinzile oraşului” („Şehrin Aynaları”, 1999), „Palatul Puricilor” („Bit Palas”, 2002 / „The Flea Palace”, 2007), „Sfântul nebuniilor incipiente” („Araf” / „The Saint of Incipient Insanities”, 2004), „Bastarda Istanbulului” („Baba ve Piç”, 2006 / „The Bastard of Istanbul”, 2007), „Lapte negru” („Siyah Süt”, 2007 / „Black Milk: On Writing, Motherhood, and the Harem Within”, 2011), „Cele patruzeci de legi ale iubirii” (în lb. turcă „Aşk”, 2009 / 2010), „Onoare” („İskender”, 2011 / „Honour”, 2012), „Ucenicul arhitectului” („Ustam ve Ben”, 2013 / „The Architect’s Apprentice”, 2014), „Fetiţa căreia nu-i plăcea numele său” („Sakız Sardunya”, 2014), „Cele trei fiice ale Evei” („Havva’nın Üç Kızı” / „Three Daughters of Eve”, 2016), „10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie” („On Dakika Otuz Sekiz Saniye”, 2018 / „10 Minutes 38 Seconds in This Strange World”, 2019), „Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării” („Bölünmüş Bir Dünyada Akıl Sağlığımızı Nasıl Koruruz”, 2022 / „How to Stay Sane in an Age of Division”, 2020), „The Island of Missing Trees” (2021). Deţine trei naţionalităţi, turcă, franceză şi britanică, iar din anul 2013 locuieşte în Anglia. Din cauza subiectelor controversate pe care le abordează în romanele sale şi a criticii aduse regimului Erdogan, Elif Shafak a fost urmărită de autorităţile turce în anul 2019 şi se teme de repercursiuni, motiv pentru care nu a mai revenit în Turcia de atunci.

Dacă doriţi să achiziţionaţi cărţile lui Elif Shafak, vă recomand următoarele magazine online: Bookzone, Cartepedia, Cărtureşti & Libris.