Numele trandafirului

numele trandafirului

Autor: Umberto Eco

Titlu original: Il Nome Della Rosa

Rezumat:

Naratorul vorbeşte despre găsirea unui manuscris din secolul al XIV-lea, aparţinându-i călugărului benedictin Adso de la mănăstirea din Melk, Austria. În el, Adso, ajuns la bătrâneţe, povesteşte întâmplările din 1327, când îl însoţise ca novice pe călugărul franciscan William din Baskerville, cunoscut în Italia ca Guglielmo, într-o abaţie benedictină din nordul Italiei. Papa Ioan al XXII-lea, stabilit la Avignon, Franţa, condamnase tezele franciscanilor enunţate în 1322 la capitulul de la Perugia, Italia, care susţin drept credinţă adevărată sărăcia lui Cristos, şi îl excomunicase pe Ludovic IV de Bavaria, Rege al Romanilor, iar Ludovic îl declarase pe Ioan eretic. Misiunea lui Guglielmo este să medieze o întâlnire între două legaţii, una a franciscanilor, de partea lui Ludovic, şi una a catolicilor reprezentându-l pe Ioan.

La sfârşitul lui 1327, Adso şi Guglielmo ajung la abaţie. Abatele Abbone îi cere lui Guglielmo, cunoscut pentru inteligenţa sa, să investigheze moartea tânărului călugăr Adelmo din Otranto, găsit într-o râpă. Guglielmo nu e lăsat în bibliotecă, unde au acces doar bibliotecarul, Malachia din Hildesheim, şi asistentul acestuia, Berengario din Arundel. A doua zi, Venanzio din Salvemec e găsit mort în hârdăul cu sânge de porc, iar Severino din Sant’Emmerano, erboristul, analizează cadavrul. Cu informaţiile de la Bencio din Uppsala, Guglielmo deduce că Adelmo s-a sinucis, ruşinat că îi cedase lui Berengario în schimbul unui secret. În scriptoriu, pe biroul lui Venanzio, Guglielmo şi Adso descoperă un mesaj codat. Sunt întrerupţi de un intrus, care fură o carte şi ochelarii lui Guglielmo. Cei doi intră apoi în bibliotecă, un labirint cu oglinzi deformatoare şi substanţe halucinogene. În noaptea următoare, Adso surprinde o fată în bucătărie şi se culcă cu ea, apoi i se spovedeşte lui Guglielmo. Cei doi găsesc cadavrul lui Berengario în băi, având limba şi degetele negre, la fel ca Venanzio, dar şi ochelarii lui Guglielmo, semn că el fusese intrusul. Severino îşi aminteşte că o otravă îi fusese furată demult. Alinardo din Grottaferrata, cel mai bătrân călugăr, crede că morţile reprezintă cele şapte trâmbiţe ale Apocalipsei. În a patra zi sosesc legaţiile, iar inchizitorul Bernardo Gui preia investigaţia. Noaptea, arcaşii săi îi prind pe Salvatore şi pe fată, care se oferea călugărilor în schimbul mâncării. Salvatore mărturiseşte că el şi Remigio din Varagine făcuseră parte din banda lui Dolcino, un lider religios criminal, care fusese ars pe rug ca eretic. Guglielmo şi Adso intră iar în bibliotecă şi, folosind literele de început din citatele de deasupra uşilor, îi fac planul, obţinând harta lumii. În zona LEONES, a autorilor africani, există o cameră numită „finis Africae”, ascunsă de o oglindă. În a cincea zi, Severino e ucis în laborator, iar Remigio e prins lângă cadavru în timp ce îşi caută scrisorile de la Dolcino, pe care i le încredinţase lui Malachia. Remigio e acuzat de toate crimele. Severino găsise de fapt cartea furată de Berengario, pe care Bencio o ia şi i-o dă lui Malachia în schimbul postului de asistent de bibliotecar. După dezbateri, franciscanii pleacă învinşi, iar catolicii îi duc la moarte pe Remigio şi pe fată, iar pe Salvatore îl iau ca martor. În ziua a şasea, moare şi Malachia.

La miezul nopţii, după ce Guglielmo şi Adso descifrează mesajul codat şi apasă prima şi a şaptea literă din cuvântul „quatuor” de deasupra oglinzii, intră în „finis Africae”. Acolo îi aşteaptă Jorge din Burgos, călugărul orb, care fusese cândva bibliotecar şi care îl numise pe Malachia în locul său. El are a doua carte a lui Aristotel, care conţine un tratat despre comedie, iar el crede că râsul e un păcat, astfel că îi otrăvise paginile cu substanţa furată de la Severino. Berengario, Venanzio şi Malachia muriseră otrăviţi. Trupul lui Venanzio fusese băgat în hârdău de Berengario, care voise să dea impresia unui accident, iar Severino fusese ucis de Malachia la îndemnul lui Jorge. Jorge începe să mănânce paginile, iar Adso, încercând să îl oprească, scapă felinarul şi dă foc bibliotecii, de unde arde toată abaţia. Abbone moare într-o scară ascunsă, unde fusese blocat de Jorge. Bencio şi alţi călugări mor încercând să stingă focul. Adso şi Guglielmo pleacă în zori. Peste ani, Adso revine la ruinele abaţiei şi adună paginile care nu au ars.

Un răspuns la “Numele trandafirului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: